Banca Națională a României (BNR) a menținut dobânda de politică monetară la 6,5% pe an la ultima ședință a Consiliului de Administrație, din august. Următoarea ședință va avea loc în octombrie, iar nu se prea așteaptă modificări semnificative în direcția reducerii dobânzii de referință. Chiar dacă inflația a început să scadă, presiunile externe asupra dobânzilor continuă să fie semnificative.
Presiuni inflaționiste și estimări de scădere lentă a inflației
Rata inflației a scăzut în august la 6,2%, comparativ cu 8,2% în iulie și 10,4% în iunie. În mod normal, inflația ar fi trebuit să coboare sub 5% până la sfârșitul anului, dar presiunile externe, cum ar fi scumpirea combustibililor și a materiilor prime, vor încetini această scădere. BNR estimează inflația la 6,1% la finele anului 2026 și la 3,4% la sfârșitul anului 2027.
Inflația lunară, calculată ca medie aritmetică între august 2026 și decembrie 2025, a atins 4,6%, de la 4,4% în iulie. Pentru a se încadra în estimările BNR, inflația ar trebui să mai crească cu 1,5 puncte procentuale, ceea ce este posibil dacă guvernul nu va injecta bani în economie în ultimele luni ale anului.
Presiuni suplimentare asupra dobânzilor au apărut din emisiunile de titluri de stat la nivel internațional și din mișcările băncilor centrale din SUA și UE. Federal Reserve (Fed) a majorat rata dobânzii de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, ajungând la intervalul 3,75%-4%, și a anunțat că o nouă majorare ar putea avea loc până la sfârșitul anului. Inflația din SUA a atins 3,4% în august, în creștere cu 0,4 puncte procentuale față de iulie. Vanzările de titluri de stat americane au dus la creșterea dobânzilor la 5% pentru bonduri cu maturitatea pe 10 ani. Ministerul de Finanțe din România plătește dobânzi de 7,15% pentru titlurile din Programul Tezaur cu maturitatea la 5 ani.
Banca Centrală Europeană (BCE) a majorat dobânda de referință pentru euro cu 0,25 puncte procentuale, ajungând la 2,5%, cu niveluri de 2,65% și 2,9% pentru facilitățile marginale de creditare. Este a doua majorare din acest an, iar BCE pare pregătită să mai majoreze o dată până la sfârșitul anului, dacă presiunile inflaționiste se mențin. BCE estimează inflația la 3% în 2026, 2,5% în 2027 și 2,1% în 2028. Pentru economie, estimările sunt de 0,9% în 2026, 1,4% în 2027 și 1,5% în 2028.
Creșterea dobânzilor pentru monedele puternice din lume duce la pierderea atractivității monedelor precum leul românesc. Majorarea dobânzii la euro duce la creșterea costurilor pentru creditele în euro, inclusiv cele pe care le au românii. Creditul în euro a fost preferat de companii în ultima perioadă, conform BNR, tocmai pentru a beneficia de dobânzi mai mici decât la lei.
Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat a crescut la 8,4% în iunie, de la 7,7% în mai, în condițiile în care ritmul componentei în lei a înregistrat o creștere notabilă, în principal ca urmare a intensificării creditării pe segmentul societăților nefinanciare, iar cel al creditului în valută a continuat să se mărească, pe seama evoluției împrumuturilor instituțiilor financiare nemonetare. Influențe ușoare de sens opus au decurs din prelungirea scăderii lente a dinamicii creditului acordat populației, exclusiv pe seama ritmului creditului în lei pentru consum și alte scopuri.
Ultimul an și jumătate în care consumul populației s-a redus nu a ajutat la creșterea intermedierii financiare. Raportul stabilității financiare al BNR arată că ponderea creditului neguvernamental în PIB este de 22%, față de o medie europeană de 66%. BNR arată că acest decalaj evidențiază nu doar subdezvoltarea sectorului financiar, ci și o capacitate limitată de susținere a economiei prin creditare, România situându-se sub economiile din regiune, precum Polonia, Bulgaria, Cehia sau Ungaria.
Raportul arată că acest aspect este relevat și de dimensiunea activelor bancare ca pondere în activitatea economică. În România, raportul dintre activele bancare și PIB este de 49% în trimestrul III al anului 2025, mult sub alte economii comparabile. Gradul redus de intermediere financiară nu reflectă exclusiv constrângeri de ofertă din partea sectorului bancar, ci mai degrabă particularități ale cererii de credit și ale structurii de finanțare a sectorului corporativ, respectiv un nivel relativ ridicat de autofinanțare în rândul firmelor, prevalența creditului comercial ca sursă de finanțare pe termen scurt, în contextul unei ponderi semnificative a companiilor cu capitalizare redusă.
O altă cauză a nivelului redus de intermediere este considerat și gradul mai scăzut al educației financiare, care limitează utilizarea instrumentelor financiare complexe și diversificarea surselor de finanțare, precum și de specificul pieței imobiliare, caracterizată printr-un grad ridicat de deținere în proprietate a locuințelor. Acest model reduce structural cererea de credit ipotecar și favorizează menținerea unei ponderi semnificative a tranzacțiilor imobiliare realizate în numerar, în afara canalelor de finanțare bancară. Numărul creditelor noi ipotecare raportat la numărul tranzacțiilor imobiliare în perioada aprilie 2025 – martie 2026 este de 42%, diminuând astfel rolul sistemului financiar în intermedierea fluxurilor de capital din acest segment al economiei.
România are cel mai scăzut nivel al intermedierii financiare din Uniunea Europeană, în timp ce firmele românești sunt printre cele mai îndatorate. Îndatorarea financiară – care include creditele acordate populației și companiilor, la care se adaugă obligațiunile emise de acestea – reprezenta 40% din PIB în 2024, comparativ cu o medie europeană de 106%. Intermedierea financiară din România este cea mai scăzută dintre țările UE, la o distanță considerabilă, de peste 10 puncte procentuale din PIB, în raport cu Polonia, următoarea țară clasată.
Dimensiunea sectorului financiar nebancar este, de asemenea, printre cele mai reduse din Uniunea Europeană. Nivelul redus al intermedierii financiare contrastează cu gradul ridicat de îndatorare a companiilor. Acest paradox este ilustrat de structura finanțării firmelor. Împrumuturile intra-grup și creditul comercial reprezintă o treime din sursele asimilate finanțării companiilor. Împrumuturile de la bănci și IFN-uri autohtone totalizează mai puțin de o zecime și sunt echivalente ca volum cu resursele obținute de firme din creditarea nerezidentă intra-grup.
În perioada post-pandemie, România a fost una dintre cele mai dinamice piețe de credit din Europa, cu o rată de creștere medie de circa 10% în ultimii trei ani atât în cazul populației, cât și al societăților nefinanciare. În ultimii ani se observă o schimbare importantă în structura creditării acordate companiilor, în special IMM-urilor: ponderea finanțărilor investițiilor în echipamente urcă spre o treime din portofoliul corporativ, față de un sfert în anul 2023.
O altă problemă este drenarea fondurilor bancare de către stat, pentru finanțare. Băncile autohtone și-au majorat constant deținerile de titluri de stat, care au atins în primul trimestru al acestui an circa 230 miliarde lei, de trei ori mai mult față de acum zece ani. Titlurile de stat oferă băncilor modalități mai simple și rapide de plasare a lichidităților, dat fiind raportul mult mai favorabil între randamentul obținut și riscul asumat, comparativ cu alternativa finanțării companiilor nefinanciare și a populației. Acest aspect este evidențiat inclusiv de evoluția raportului credite/depozite în ultimul deceniu, care s-a diminuat de la 86% la finele anului 2015 la 67% în martie 2026.
În ultimii 15 ani, băncile din România și-au majorat considerabil ponderea în total active a expunerilor guvernamentale, de la 17% în anul 2010, la 28% în anul 2025, acesta fiind cel mai ridicat nivel dintre țările UE. În clasament, următoarele poziții sunt ocupate de sectorul bancar polonez și cel ungar, cu circa 25% și, respectiv, 20% expunere guvernamentală în total active bancare.
În concluzie, România se confruntă cu o combinație complexă de presiuni inflaționiste, rate de dobândă ridicate și o intermediere financiară redusă, ceea ce creează un paradox financiar dificil de rezolvat. Pe măsură ce băncile centrale din Europa și America de Nord continuă să acționeze pentru controlul inflației, România va trebui să găsească soluții inovatoare pentru a susține economia fără a exacerba presiunile asupra creditării și a dobânzilor.
Sursa anonima
Stiri asemanatoare:
Pensii reduse la jumătate pentru funcționarii publici care lucrează după pensionare
Depozitele la bănci au crescut cu 0,5% în iulie, dar ce se ascunde în spatele datelor?
Deficitul bugetar nu se reduce prin „uciderea” companiilor private