Problemele din educație: de ce elevii francezi mărșăluiesc

În ediția de vineri a livestream-ului „Trends”, de la Adevărul, Alexandru Negrici a pus față în față sistemele de educație din Franța și România, două realități care, la prima vedere, par similare, dar care nu se compară nici pe departe. România și Franța au probleme asemănătoare în educație, dar de o intensitate extrem de diferită. Invitații au fost Costi Rogozanu, jurnalist și profesor preuniversitar, Elena Trifan, cercetătoare în sociologie și profesoară la SNSPA, și Vlad Bujdei-Tebeica, politolog și profesor la SNSPA. Aceștia au discutat, printre altele, despre protestele liceenilor din Franța, care au ieșit în stradă pentru școli mai bune, denunțând clase supraaglomerate, lipsa profesorilor, clădiri degradate. La un moment dat, Alexandru Negrici i-a provocat pe cei trei profesori să realizeze o paralelă cu situația învățământului din România, unde lupta nu e pentru modernizare, ci pentru supraviețuire.

Compararea realităților: de la clase aglomerate la nevoi fiziologice

Dacă în Franța se vorbește despre igienă și renovări, la noi există încă 785 de copii din județul Iași care fac naveta în curtea școlii pentru nevoile fiziologice, 97 de școli din 16 județe fără apă curentă și canalizare, în mai multe părți ale țării elevii învață cu insecte în clase și mucegai pe pereți, iar mai multe universități din București sunt invadate de ploșnițe. Costi Rogozanu, care a predat și în rural și în urban, a explicat de ce diferențele nu se măsoară în clase de școală, ci în clase sociale, și de ce profesorul ajunge să facă și treaba primăriei, și pe cea a asistenților sociali, din cauza tăierilor Guvernului.

Vezi si: Profesoara înjunghiată la Bistrița a fost externată

Segmentul discuției începe la minutul 14:05. Alexandru Negrici a subliniat că ce mi s-a părut frapant acum 2-3 săptămâni, când apăreau știri cu privire la motivele pentru care ies în stradă tinerii, era că diferențele dintre rural și urban erau foarte asemănătoare cu ceea ce înregistrăm noi. Mă rog, asemănătoare ca aparență, nu ca substanță, pentru că la ultimele teste PISA diferența dintre un elev din rural și un elev din urban era echivalentul a 3 ani de studiu. Genul ăsta de peisaj nu există în Franța.

Costi Rogozanu, care a predat în urbanul mic, dar la un liceu foarte bun, a spus că a predat și în rural, la un liceu tehnologic anul trecut. A explicat că diferențele nu se măsoară în clase de școală, ci în clase sociale. Există diferențe foarte mari, le știu chiar de la profesori. În primul rând, el a menționat că nu ar fi profesorii buni nu știu unde. El a fost la rural, a găsit niște profesori trup și suflet pentru elevi. Problema e să ai cu ce să lucrezi. Acolo erau copii cu foarte multe probleme sociale. Erai mai mult un fel de asistent social, trebuia să asculți copiii ăia pentru cu totul alte probleme decât cu probleme la mate sau la gramatică.

Profesorului, ca de obicei, îi revin tot felul de munci pe care nu vrea nimeni să le facă. Costi Rogozanu a spus că făcea și dosare de burse sociale la clasa sa de a cincea, făcea dosarele la toată lumea. Majoritatea părinților erau analfabeți. De ce nu făcea primăria asta? Foarte multe lucruri s-au dus spre școală, să le rezolve școala cumva miraculos. Așa cum acum am auzit și ideea asta, să înceapă profesorii să controleze copiii, să n-aibă cuțite, macete, poate să-i învățăm și jujitsu, să se apere. Când nu mai ai idei, îi spui profesorului: fă tu dosarele alea, fă tu aia, fă tu aia.

Vezi si: Tulcea: Profesori pensionari salvați școlile

Alexandru Negrici a adăugat că încă sunteți bine, prin America profesorii își învață elevii și cum să facă față atacurilor armate, probabil ăla e modelul. Elena Trifan a spus că da, speaking of, pot să dea un breaking news? În suburbiile Parisului a avut loc chiar un atac armat, un shooting făcut de o persoană care avea o armă din al Doilea Război Mondial, care acum este urmărit ca suspect de islamofobie. Apropo, legat de ce se poate întâmpla cu tot discursul ăsta super-rasist în care, de fapt, vedem doar anumite persoane că protestează și în care ne plângem că e atacată Europa, când ea se dărâmă singură, sub propriile decizii politice și economice.

Marinica