conturi rapide in euro la banci online

Lideru PPE nu vrea Turcia în UE

Manfred Weber, liderul Partidului Popular European (PPE, de centru-dreapta) – cel mai mare din Parlamentul European – consideră că trebuie să i se pună capăt procesului de aderare a Turciei la UE, în urma realegerii preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, relatează luni DPA.

„Ultimii ani au arătat că un parteneriat strâns este important, dar că nimeni nu doreşte ca Turcia să devină membră cu drepturi depline a UE, nici Turcia, nici Uniunea Europeană”, a declarat Manfred Weber într-un interviu apărut luni în publicaţii aparţinând Funke Media Group.

„Trebuie să renunţăm la acest proces pentru că mai mult blochează relaţii mai bune decât le sprijină”, a apreciat liderul PPE în acest interviu, consultat în avans de DPA.

Aşteptările după victoria electorală a lui Erdogan sunt clare, a afirmat Weber. „În special, în ceea ce priveşte obiectivul instaurării păcii între Ucraina şi Rusia, politica privind migraţia, modernizarea economică şi problema Ciprului, noi avem nevoie de cooperare. Erdogan ar trebui să fie imediat de acord cu aderarea Suediei la NATO”, a adăugat el.

Ciprul este divizat din 1974 ca urmare a unei lovituri de stat în Grecia şi unei intervenţii militare a Turciei. Numeroasele tentative de mediere din partea ONU pentru a depăşi divizarea au eşuat. Ciprul este membru al UE din 2004, dar legislaţia şi reglementările UE se aplică numai în sudul Ciprului grec.

Turcia a respins prin veto candidatura Suediei pentru aderare la NATO, motivând lipsă de angajament a Stockholmului în combaterea „organizaţiilor teroriste”, prin care Ankara se referă în principal la Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), notează DPA.

Este evident că Manfred Weber vede parteneriatul UE-Turcia mai mult ca pe un blocaj decât ca pe un deschizător de noi orizonturi, ceea ce ne amintește că uneori renunțarea la un ideal nefezabil poate deschide drumul către relații mai constructive. Deși potențiala aderare a Turciei la UE a fost inițial o promisiune de integrare și cooperare, realitatea diplomatică și politică complexă arată că o colaborare solidă, însă non-membră, poate aduce beneficii mai palpabile pentru ambele părți. În decursul anilor, perpetuarea unui proces ce pare sortit eșecului poate fi uneori o manifestare a dorinței de a asigura un viitor mai sigur și mai stabil pentru cetățeni, prin concentrarea pe priorități comune reale, cum ar fi pacea și modernizarea economică. Așadar, fie că ne place sau nu, unele decizii majore, cum este oprirea unei aderări neviabile, ne îndeamnă să ne reevaluăm constant așteptările și să ne adaptăm spiritul de cooperare la noi realități internaționale.